|
Gadescu Marian AdrianUtilizator11 luni , 2 saptamani OfflineCont Normal8 Creatii0 Favorite228 Vizite92 Vizite unice0 Prieteni0 AbonatiAcest utilizator nu a adaugat nici un jurnal.
O viata de om...
Ne trezim in neant, sprijiniti de poveri,
Ne gandim la ce-a fost, la parinti si averi;
Nu ne pasa de noi, vrem mereu s-avem bani,
Mor parintii si fratii, mor si-ai nostri vechi ani...
E pacat de lumea-ntreaga, e pacat de-al nostru suflet,
Ne uitam tanjind in urma, nu-i putere nici de zambet,
Totul a trecut acum, alta viata va sa vie,
Alta viata tot ca asta, doar ca-i moarta, nu e vie...
Colosal se-nalta moartea, peste joasele fiinte,
Batrani si tineri, fii de mame, fii si fice,
Toti privesc cerand crutare, parca totul e nedrept,
Ce-ai facut pe lumea asta, de ce eu sa te astept???
De ce lupti cu a ta viata, de ce atata batalie,
Cand tu si cu ea trebuia sa fiti surori pe vecie,
S-aveti acelasi ideal, aceeasi cale de urmat,
S-a dus tot niciunde, s-a dus in pacat.
S-a mai scurs o viata, s-a mai dus o zi,
Am privit in urma fara sa ma sperii,
Dar privind in fata, viitoru-i crud,
Caci nu mai exista, totul este nul...
Pentru tine
Rasare-n lume-un inceput, o noua zi, o noua noapte....
Apari ca un inger de sus, te misti precum suave soapte...
Esti inocenta ca un prunc, ce paraseste al mamei pantec;
Stralucitoare ca o stea, melodioasa ca un cantec.
Ma-ntreb mereu, in orice ceas, de ce exista aceasta fata,
Caut raspuns, dar nu gasesc, si viata mi-e indurerata,
Se vede clar sub clar de luna, o alta lume sta s-apuna,
Un univers uitat de lume, o viata moarta si nebuna.
M-am prefacut aseara-n vant si-am adiat spre tine,
Am incercat, dar...n-am ajuns sa te ating...pe buze...
Mi-e frica de a ta privire, o inocenta mangaiere,
Cu ochii mari cand m-ai privit, m-am transformat in 7 perle.
In alta zi am fost o ploaie, ce cobora usor, agale,
Si te-am udat suav de tot, la fel ca pe o floare,
Si tu priveai, din centrul ei, catre o alta lume,
Si-ai stat cu mine afara-n frig, cateva ceasuri bune.
Odata am vazut pe cer, un nor cu chipul tau,
M-am ridicat pana la el, fara sa stiu sa zbor,
Si tot plutind in jurul lui, eu am uitat de mine,
Si-am camas cu capu-n nori, vreo 7 ani de zile.
Acum, raman ingandurat, cu gandul doar la tine,
De ce-am plecat, si am lasat, in urma doar o urma ???
De ce nu m-am gandit atunci ca totul e nimic ?
De ce raman acum aici doar trist si apatic ?
Consider viata un infern, un haos fara tine,
Dar sper ca va fi si altfel, poate-n ziua de maine...
Caci tot ce este nu va fii, o clipa mai departe,
Daca tu n-ai exista va fi doar foc si moarte...
Mama
Ma gandesc, deseori, cu lacrimi reci pe fata,
La persoana draga, care mi-a dat viata.
La al meu parinte, care sta sa cada...
La fiinta dulce, careia-i spun "mama".
Un Inger timid, ce imi poarta grija,
Chiar de nu-i cu mine, pot sa-i simt prezenta,
Un spirit de foc, care ma-nconjoara,
Un scut protector...ramane-a mea mama.
A trecut mult timp de cand eram copil,
Si chiar de-a trecut raman tot pueril,
Atunci cand vorbesc de aceasta persoana,
Sau cand ma gandesc la saraca mama.
Ce frumoase vremuri, si pierdute in veci,
Petrecute-n preajma celor cei iubesti,
As plati cu viata ca sa fiu *acuma*
Acelasi copil ce-si saruta mama.
Pentru tine mama, scriu aceste randuri,
Nu inseamna mult, sunt doar niste ganduri,
Nu ti-am dovedit, si mereu gresesc...
Dar sa stii ca sigur : Mama, te iubesc!
Aceast profil nu are nici un comentariu. Fii tu primul care comenteaza.
Va rugam sa va logati sau sa va creati un cont nou pentru a putea comenta aceasta creatie |
