|
Gadescu Marian AdrianUtilizator1 an, 2 luni , 1 saptamana OfflineCont Normal8 Creatii0 Favorite284 Vizite125 Vizite unice0 Prieteni0 AbonatiAcest utilizator nu a adaugat nici un jurnal.
Indragostit
M-a prins din urma cand fugeam, eu incercam sa scap,
Am tot simtit ca m-amageam, dar n-aveam ce sa fac,
Fara sa stiu, ea m-a cuprins, de piept in ale ei maini,
Si pana m-am dezmeticit, m-am trezit ca un pui...
Nu mai stiam ce e cu mine, parca zburam nu alta,
Si inima-mi sarea din piept, daca zaream iar fata,
Faceam orice, si-orice-mi cerea,
As fi facut orice si-acum, de mai eram cu ea.
Totul era schimbat atunci, totul avea un sens,
Traiam prin ea, si pentru ea faceam totul din mers,
Nu exista, in lumea-ntreaga, fiinta mai sublima,
O priveam mereu pe-ascuns, fara sa ma surprinda,
Iar daca-o data imi zambea, sau prin absurd sa rada,
In noapte Soare rasarea, Luna sta sa se-aprinda,
Si stelele erau atunci, numai Luceferi sprinteni,
Natura-ntreaga suradea, sub ochii ei cei veseli.
Cu pielea fina ca de prunc...si ochii mari caprui,
Cu parul inelat si lung, obraznic si in vant,
Era o nimfa sau un inger, nascut pe-acest pamant
Menita sa farmece oricand chiar si din cer vre-un sfant.
Era sublima-n totul ei, din cap pana-n picioare,
In fata ei se apleca cea mai frumoasa floare,
Chiar ingerii din cer priveau, si o priveam si eu,
Atat de pura si frumoasa, fica-a Lui Dumnezeu.
Atat de-ndragostit eram, incat uitam de mine,
Atat de mult am petrecut iubindu-te pe tine,
Atat de des ma intrebam de ce te-am intlnit?
Ca sa raman intr-un final, vesnic indragostit???
Doar tu si marea
Priveste marea-nvolvurata, priveste-te pe tine,
asemeni ei tu niciodata nu vei fi fara nume,
vei exista mereu acolo in inima de timp,
cu brate lungi si valuri mari, vei fi mereu un chip;
caci precum marea tine-n ea atat amar de viata,
esti creatoare de copii, chip datator de viata,
esti rodul existentei noastre si noi traim prin tine,
caci apa de n-ar exista, n-ar fi nimic pe lume.
Femeie tu existi ca noi sa putem exista,
Caci tu si marea de n-ati fi, nimic nu s-ar creea,
Si asa va fi si va sa fie o simpla contingenta,
Ca sa existe aceasta lume in simpla aparenta.
Doar tu si marea veti ramane mereu in al meu gand,
Acelasi caracter nebun, si-acelasi chip plapand,
Si voi face mereu chiar tot, chiar devenind penibil,
Voi transforma doar cu un gest, imposibilul in posibil.
Si totul o sa fie atunci ce n-a fost niciodata,
Lumea intreaga voi schimba doar pentru tine fata;
Luna singura va veni, metaforic pe pamant,
ca sa salute al tau chip, femeie, trup de lut...
Si voi plutii pe-al marii val, o viata si mai mult,
Voi deveni atemporal, doar ca sa te sarut...
Aceast profil nu are nici un comentariu. Fii tu primul care comenteaza.
Va rugam sa va logati sau sa va creati un cont nou pentru a putea comenta aceasta creatie |
