Categorii

darkangel

nichita anca

Utilizator

3 luni , 4 saptamani

Offline

Cont Normal

4 Creatii

0 Comentarii

0 Favorite

81 Vizite

35 Vizite unice

Adauga Prieten [Login]

0 Prieteni

0 Abonati

Acest utilizator nu a adaugat nici un jurnal.

Vezi Toate Creatiile

Amortit

De ce ma simt oare singur pe lume?
De ce esti langa mine, eu nu am nici nume?
Tu esti tot aproape, de ce nu te simt?
Parca-s amortit, parca am murit...

Sufletul stingher nu mai are viata,
Intuneric e lumina, caldura este gheata.
De ce ma iubesti, am inima golita;
Dupa cum ma privesti parca esti vrajita.

5.00 din 5

de darkangel

Poezii > Romantica

Fara glas

Viata e un mare ocean de mister,
Daca te-avanti poti sa te-afunzi in el.
Dar tu ce ratacesti plimbandu-te-n pustii
Niciodata sensul vietii nu ai sa il stii.

Picioarele te poarta si nu tu pe ele,
Hainele te-mbraca, abia incapi in ele;
Inima iti bate, dar nici nu o simti.
Traiesti in alta lume si nu-ncerci sa te schimbi.

Nu esti tu cel care gandeste,
Controlat de ceva ce parca te orbeste;
Respiri, dar si asta ajungi sa nu o simti...
Ca o marioneta, fara voce , fara simt.

Cine esti daca de-o viata
Te tot invarti in propriul cerc?
Tu nu ai iesit vreodata
Sa spui ce vrei , macar sa-ncerci.

Ridica-te, inalta-ti glasul
Pe tine insuti fii stapan,
Deschide ochii, ticaie ceasul
Timpul e scurt, ai propriul drum!

5.00 din 5

de darkangel

Poezii > Romantica

Toamna

O ultima zi de septembrie...
Soarele se arata cu mandrie,
Dar in ea sta ascunsa
Eterna melancolie
De sfarsit de vara,
De-nceput de toamna.
Copacii tremuranzi
Cu a lor colorata podoaba
Stiga flamanzi
Dupa vara plecata in goana.
Se tem si ei de vremuri
Care-au sa vina si geruri
Care o sa-i inghete
Pana jos la radacina.
Pasarile se trezesc,
Speriate chiuiesc,
Caci vantul rece le-a trezit,
Si-si dau seama cu tristete
Ca trebuie sa plece:
Vine iarna.
Isi fac bagaje, -mpacheteaza,
Casele isi sigileaza;
Stiu ca-n locul lor alti nu s-aseaza.
Si pleaca repede
Sa nu prinda zorile negre.
Zboara spre soare
Mai cald sa le fie
Vantul le grabeste
Cu rece vijelie.
Codrul plange cu lacrimi
Si-si spun cu patimi
Cei ce au ramas:
"Iata c-au plecat! "
Privesc si eu in zare
Sufletul ma doare
Cand vad in jur atata intristare
Dar...nimic nu pot sa fac:
Privesc si tac;
Sa intervin n-as putea
Caci ce as face?
Toamna as certa
De raul ce il face
Sau iarna as opri
Sa nu vina incoace?
Dar sunt slaba, recunosc,
Nici sa las in urma trecutul
Nu reusesc si totul
S-a intors deja impotriva mea.
Iar eu ce fac?
Privesc fereastra pustie
Ce-mi indica drumul
Unei toamne triste.
C-au sa vina geruri crude
Si nameti cat varf de munte
Si-are sa-nghete el, gerul
Suflete de om, pana si cerul.
Dar pana atunci ramane
Sa ne luam adio- pana maine
cand vine iarasi primavara;
Intr-adevar timpul trece
Si maine iti dai seama
Ca totul se petrece
Intr-o zi cat zece.
Si-atunci, toamna pustie,
Am sa-ti dedic o poezie
Sa te-nduri, sa renunti
De ger sa ne cruti
Mai asteapta si lasa
Soarele sa iasa
De la el din casa
Sa ne lumineze,
Caldura sa ne-ofere!

5.00 din 5

de darkangel

Poezii > Natura

1 2 Pagina urmatoare

Aceast profil nu are nici un comentariu. Fii tu primul care comenteaza.

Va rugam sa va logati sau sa va creati un cont nou pentru a putea comenta aceasta creatie

| Home | Creatii | Stiri | Termeni si conditii | Propuneri | Parteneri | Buguri | Contact |

Copyright 2009-2010 © artCrew.ro

HTML | CSS | RSS