Categorii

Ifem

Iosif Flavius Edmond Madalin

Utilizator

2 ani, 12 luni

Offline

Cont Normal

3 Creatii

25 Comentarii

0 Favorite

357 Vizite

161 Vizite unice

Adauga Prieten [Login]

0 Prieteni

1 Abonat

Acest utilizator nu a adaugat nici un jurnal.

Vezi Toate Creatiile

Viata la un pas distanta

Un pas, o clipa, doi pasi, o clipa, cu fiecare pas se scurge din mine o farama de viata prin clepsidra neinduratoare a timpului: o farama de dorinte, o farama de griji, de sentimente, de ganduri, un strop de lacrimi, un strop de bucurie, de iubire, de ura. Stiu asta dar continui sa merg. Astept sa se umple clepsidra.
Mi-am inceput drumul sperantei, iar odata pornit, ma poarta catre o singura directie: calc apasat cu pasu-mi sovaielnic, parca coplesit de amploarea momentului de "a fi". Intreaga existenta imi apasa umerii incovoiati, iar responsabilitatea ei ma face sa ma simt infim in fata universului colosal si prea plin de materie.
Ochii-mi vor sa priveasca spre infintit dar nu pot zari decat orizontul, atat de aproape, dar intotdeauna neatins, o iluzie desarta ce a pacalit pe rand fiecare fiinta. E prea tarziu pentru a privi departe, e prea tarziu pentru vise, e prea tarziu pentru nimic. E timpul intaiului si celui de pe urma zbor, ce va continua pana cand ceara fragilului omenesc, ceara aripilor, se va topi in valuri fierbinti si ma va lasa imi sfarsesc calatoria vietii asa cum am inceput-o, maistuos.
Sunt propriul meu actor, sunt regizor, critic si sufleur, scena insa nu e doar a mea. Imi joc bine rolul: imit, vorbesc, tac, rad, plang, alerg, ma opresc, obosesc, imi pun si-mi scot cele mai irealistice masti, traiesc.
Cea importanta este insa doar piesa, nu jocul, nu scena, nu decorul sau machiajul, caci pe tarmul cerului de miaza-noapte spectatorii fara masca asteapta in tacere. Din cand in cand aplauda, uneori joaca impreuna cu mine, ma insotesc pe scena, par actori, dar nu sunt, caci nu ma imita, ci ma ajuta sa ma imit pe mine. Nu huiduie, ci tac, nu parasesc sala, ci se apropie de scena, nu ma judeca, ci ma ajuta sa devin ceea ce pot fii.
Mi-am inceput drumul, mi-am inceput calatoria fara tinta, bagaje sau sfarsit. Sunt nomad in propria-mi tara, sunt strain pentru cei ca mine si dusman pentru cei ce ma iubesc. Acum nu sunt singur, pe drumul prafuit, ingust si abrupt sunt grupati cei ce ma insotesc: calatorii fara aripi, turistii tracatori si cei putini.
Acum nu sunt sigur, inca nu sunt, dar voi fii. Intotdeauna zburatorii raman singuri. Mai este timp. Stiu ca mai este. Sper ca mai este. Vreau sa mai fie, insa in curand nu va mai fii. Orologiul timpului va bate din ce in ce mai repede, rasunand sfasietor in ritmul unei inimi zdrobite de graba inconstienta a zilelor ce trec ireversibil pana ce totul se va transforma intr-un singur sunet indelung si strident ce se va pierde incet in aerul rece ce aduce uitarea si obisnuinta. Apoi totul va muri, figurat, propriu si ireversibil.
Mi-am terminat drumul? Sunt singur? Cat timp? De ce? Tot ce pot face este sa continui sa merg. Un pas, o clipa, doi pasi, o clipa, traiesc viata la un pas distanta, sunt conectat...

5.00 din 5

de ifem

Poezii > Romantica

Anonymus - var 2

1. Intr-o lume mult prea plina,
Ne simtim atat de singuri,
Iar cand viata se termina
Disparem sub flori si muguri

2. Oare totu-i in zadar:
Griji, iubire, ura, dor?
Traim toti doar un cosmar
Un vis doar, om trecator?

3. Gandurile ne-nconjoara
Si speram la vesnicie,
Speram ca o stea coboara:
Mult dorita aparitie…

4. Peste cerul prea albastru
O sclipire se aprinde,
Poate totusi dintr-un astru
O privire ne surprinde…

5. Poate lume ca a noastra,
Stralucind a perfectiune,
Ne asteapta si ne mustra
Ca nu ne-ndreptam spre bine.

6. Traind clipe ravasite,
Ne-ndreptam spre alte ganduri
Si cu fruntile-ncretite,
Ne-avatam in mii de focuri…

7. Intr-o lume tumultoasa,
Ne putem gasi noi calmul
Si o lume mai frumoasa
Sa gaseasca din nou omul?

8. Cautam niste schimbari,
Toata viata incercam,
Dar satui de cautari,
Incepem sa ne-ntrebam:

9. Vrei tu oare-adevarat
Dragoste nemuritoare
Ori tu vrei sa fii bogat,
Intr-o lume trecatoare?...

4.33 din 5

de ifem

Poezii > Psihologica

Anonymus - var 1

1. Peste cerul prea albasatru
O sclipire se aprinde,
Poate totusi dintr-un astru
O privire ne surprinde…

2. Poate lume ca a noastra,
Stralucind de veselie,
Mai exista in fereastra
Inc-o vasta galaxie?

3. Noi, cu ganduri ravasite,
Ne gandim la alte locuri
Si cu fruntile-ncretite
Ne-avantam spre mii de focuri

4. Luna-n-a sa feerie,
Ne arata oare ea,
Intr-a dansei maiestrie,
Ce inseamna perfectiunea?

5.Intr-o lume furtunoasa,
Ne putem gasi noi calmul
Si o lume mai frumoasa
Sa gaseasca din nou omul?

6. Vrem noi oare-adeavarat
O menire mai frumoasa
Sau vrem s-avem de purtat
Numai griji si-o haina groasa?

7. Numai prin iubire-i viata,
Doar gandindu-te la altii:
O traire mai mareata,
Mai presus chiar decat muntii…

8. Vreau o viata de lumina,
Sa traiesc precum o floare
Intr-o lume mai senin
Ce nicicand nu moare…

4.50 din 5

de ifem

Poezii > Psihologica

1 Comentarii.

Raspunde [Login]

Antony

15:02 [ 30.08.2009 ]

salutare, imi plac poeziile tale, originale

Va rugam sa va logati sau sa va creati un cont nou pentru a putea comenta aceasta creatie

HTML | CSS | RSS