Categorii

jojo

crusitu georgiana

Utilizator

7 luni , 3 saptamani

Offline

Cont Normal

4 Creatii

0 Comentarii

0 Favorite

80 Vizite

37 Vizite unice

Adauga Prieten [Login]

0 Prieteni

0 Abonati

Acest utilizator nu a adaugat nici un jurnal.

Vezi Toate Creatiile

Amor stins

Si simt din nou ca sufletul meu din inalt a cazut,
Oh!Tu fiinta limitata,nu ai vazut cat de mult te-am vrut?
Am vrut sa te ridic de jos,sa cladim un castel de nisip,
Sa ne atingem usor fetele si sa trecem asa prin timp;
Dar tu mi-ai spus ca nu exista iubire,ca de langa mine pleci,
Si tot ceea ce am construit cu tine,tu acum negi!

Suflet pierdut in noapte,ma uit la stele,ele imi surad,
Mi-au spus ca nu sunt singura si de viata asta sa rad
Pentru ca totul e cenusa,un simplu joc,
Fericire si suferinta care ne mistuie sufletul cu foc
Iubiri trecute,iubiri prezente,toate in timp o sa muriti,
De trecut veci nu o sa va mai amintiti;
Asta mi-au spus stelele zambind,
Ca ne ucidem sufletul o iluzie iubind.

Dar ce iti pasa tie?Ce va pasa voua?
Cand nu stiti sa va bucurati de-a fericirii roua,
Cand va plangeti ca sunteti singuri,
Batrani bolnavi,uitati, rosi de timpuri
Lacrimi de gheata asternute pe obraz,
Tu chiar crezi ca ii pasa cuiva de al tau necaz?
Trandafirii cu spinii inrositi de sange,
Omule,viata nu ti-o mai plange.

Manechin rece,tu m-ai atins si nici eu nu mai pot,
De-al tau dor simt ca ma sufoc
Stau intinsa,mie frig si privesc in gol,
Ma gandesc incontinuu la al meu rol;
Voi cuvinte lipsite de sens,nimiciti totul in cale,
Pe a noastra puritate ati pus un noian de sare
V-am judecat dar ma simt exact ca voi,
As vrea sa vad o mica raza de speranta pentru noi,
Voi stele cred ca m-ati mintit,voi nu stiti
Cum e sa fi pamantean,sa iubiti si sa suferiti!

Prinsa aici,strig si ma zbat,e atat de intuneric,
Vreau sa simt,vreau sa vad ceva feeric
Nu doar fum pierdut in zare,de vant imprastiat,
Ganduri negre,ganduri albe,din timpul nostru uitat
De ce nu ne lasam asa usor prin timp purtati?
Ne framantam,in van,cand toti in acelasi mod suntem uitati,
Ne credem uriasi,inaltam castele din nimic,atat de speciali,
Cand suntem doar trupuri fara suflete,atat de superficiali.

Ma desprind de trupul meu si incerc sa ma ridic,
Incerc si eu ca voi sa imi cladesc fericirea din nimic
Incep,dar nu pot sa termin,ma simt ca un peste,
Intr-un ocean de rechini,care ascuns mereu traieste
Vezi tu?Un fluture sa fiu as vrea,sa pot zbura
Sa vad lumea de sus si sa nu stiu de a lor ura,
Sa iubesc florile,sa le mangai petalele,
Sa privesc albastrul cer si stelele;
Dar sunt doar un om mic intr-o lume atat de mare,
Care viseaza sa ajunga pe luna sau pe soare.

Frunze risipite in vant,ne pierdem cu totii in acest tumult,
Suntem nave pierdute pe mare,care cara in spate prea mult
Dar ce mai conteaza?Nu avem nimic in viata,
Numai amagire si o amara speranta;
Atat de slabi,tanjim dupa ceea ce pierdem
Si viata din fata noastra nu suntem in stare sa o vedem,
Suflete reci,care nu vor sa simta,mereu ratacite,
Ele nu vor sa iubeasca ci doar sa se simta iubite
Si totusi ajungem un suflet sa iubim,
Mai apoi incetul cu incetul totul sa risipim.

Tu iubire cruda,ne frangi sufletele asa usor,
Ne faci sa suspinam si sa ne inecam in dor
Dar totul pare incorporat intr-un perfect balans,
Cand tu i-ai dat iubirii un ultim dans
Dansand pe scena vietii pentru ultima oara,
Lucrurile din fata mea par diferite,deloc ca odinioara;
Si as vrea sa nu ma mai opresc,sa tot dansez,
Doar asa eu simt ca inca mai traiesc
Dar,nu!Mi-a fost furat si ultimul dans,am fost izgonita,
Luata in ras,mereu de grelele pietre lovita.

Furtuna a venit si ea adusa de vant,
Purtata prin timp de un singur gand
Si vad cum curg siroaiele de apa atat de rosii,
Da!Sange varsat din inima aflata in ciocul ciorii
Mi-a luat inima si a fugit cu ea,mi-a luat totul,
In urma mi-a lasat doar amar,doar focul
Atat de sumbru,ea nu vede ca fulgera si tuna?
Ploaia indoaie florile de pe mormant si cum mai suna,
Doar nume sterse pe cruci,oameni de mult plecati
Care au iubit ca si noi,care au crezut in iubiti apropiati;
Vise desarte,vise de mult in pamant adanc ingropate,
Vise pe moment dulci,acum atat de amare si indepartate
Tu iubire!De ce incerci sa ma faci atat de nefericita?
Sa iubesc,sa ma ranesc si sa nu ma simt iubita,
Crud sentiment cu mine asa nu te mai purta
Pentru ca eu niciodata nimic nu voi uita,
Adanc in suflet port cupa ta cu venin din care mi-ai dat sa gust
Atat de dulce,atat de plin de viata al tau must,
Si acum veninul usor in vene mi-a patruns
Tot ceea ce am iubit intr--o secunda a distrus,
M-a incatusat crudul blestem sa iubesc pe veci
Fiinte decazute,lipsite de viata,de mine atat de reci.

4.00 din 5

de jojo

Poezii > Romantica

Orologiu

Batranul orologiu priveste pierdute clipe care trec pe langa el,
Fara nicio putere anunta trecerea trista a vietii
Mereu priveste,simplu spectator,dar cat de sus e el,
Nu poate atinge pamantul si nu se bucura de roua diminetii
Cata bucurie,cat mister in cupa spumoasa a timpului,
Dar el,batranul orologiu ticaie fara sa se opreasca
Este martorul apusului si al rasaritului,
El nu simte,el nu poate o fiinta sa iubeasca,
Acolo sus,stand atatia ani in acelasi loc
Picura in urechile oamenilor sunete armonioase,
Melodii care strabat timpul,care fac parte din joc,
Dar care te incanta pentru ca sunt asa frumoase.

Si inca o ora a apus,s-a dus,
Uite cum trec minutele tacute
Ele isi iau avant si zboara tot mai sus,
In urma lor raman amintirile trecute,
Ele nu iarta,ucid totul in calea lor,
Chiar si eu ma simt uscat de timpul pretios
In mine sapa adanc si sporeste al meu dor,
Imi otraveste sufletul cu singuratate atat de minutios;
Tot ceea ce am,tot ceea ce sunt,
E doar cenusa purtata de vant
Cand noi suntem chipuri de lut,
Si de fiecare data avem nevoie de un avant.

Si ce mi-as dori pana la cer sa pot zbura,
Sa pot atinge cu un deget luna si soarele
Sa las totul in urma,sa inabus toata ura,
Sa ma plimb lejer pe carare printre stele
Multe dorinte am,multe vise pierdute,
Dar eu pot mereu sa visez,la alt univers sa ma gandesc
Locul unde toate gandurile imi sunt cunoscute,
Si pe loc visele infloresc asa cum eu mi le doresc
Locul unde firele de nisip le pot impleti,
Unde copacii si vietuitoarele lenese plutesc,
Unde eu dorintele altora le pot implini.

Eu aici pe pamant fericirea nu o pot cunoaste,
Lumea incet si letal imi sufoca toate visele
Cutitul cu lama de lemn mi-l rasucesc usor in coaste,
Toate sperantele mele atat de crud ucigandu-le;
Mii de actori care deja si-au jucat banalele roluri,
Care nu au lasat nimic in urma decat praf de stele
Murind incet inecati in amintiri letale si doruri,
Si ei au curajul de a-mi ucide sperantele?
Cand ei nu cunosc adevarul si iubirea,
Prea slabi pentru a escalada muntele
Confundand mereu obisnuinta cu trairea.

Tu,batran orologiu, vezi tot ce se intampla pe pamant,
Tu masori timpul si esti prezent in viata si moarte
Te amuzi de ei vazandu-i dupa fericire sapand,
Si le trimiti in schimb in noapte doar tacute soapte.

4.00 din 5

de jojo

Poezii > Experimentala

Luna

Privesc spre cerul instelat cu ochii inlacrimati,
Imi aduc aminte de ei,de bietii uitati
Praful de stele imi acopera cu totul fata,
Pentru ca viata mi-a furat-o,ah hoata!
O vad cum se uita la mine,cum ma mangaie,
Cum isi revarsa lumina peste leaganul ce scartaie
Mereu acolo singura,vegheaza micile fapturi,
In ritmul alert al existentei,isi mai aduce aminte doar franturi,
Eu sunt doar praf in vant,pe cand tu niciodata nu te stingi
Eu nu cunosc totul,pe cand tu radacinile in adevar le infingi.

Uita-te te rog la ei,uita-te ca nici macar ei nu se cunosc,
Pierduti printre ruine au uitat totul,nici pe semeni nu ii mai recunosc
De aceea te rog,nu ma lasa sa putrezesc,
Ia-ma cu tine,ridica-ma sus,doar eu te doresc.

Eu nu pot cu mine sa te iau biet pamantean,
Ar insemna ca eu sa ma innec in ocean
Esti prea fragil pentru mine,uita-te la tine,
Tu nu sti ce-i iubirea si nici trairea
Singur niciodata nu o sa poti sa traiesti,
Mereu un om langa tine ai sa-ti doresti
Acum versi pe finul obraz perle de margaritar,
Eu ti le sterg si o stea iti dau in dar,
Te rog,intelege pentru tine mai mult nu pot sa fac
Ca toata viata pare un fir de ata tras prin ac,
Mereu pe tine am sa te veghez si calea o sa ti-o luminez
De relele lumii am sa incerc sa te ocrotesc,
Dar sa ne iubim plapanda fiinta nu se poate
Nici de ai urca pana la mine doar in coate,
Eu luminez intunericul,stapana a noptii,
Si a misterelor pe care vor sa le patrunda cu totii
Eu calatoresc prin timpul care nu inseamna nimic,
Si in fiecare noapte pe albastrul cer ma ridic
Ca voi sa ma vedeti si sa va minunati de razele mele,
Dupa mine sa chem si oceane de stele.

Iti trimit de aici de sus o dulce sarutare,
Tu vei vedea doar o lumina in departare
Dar tu,fiinta curand ai sa te stingi,
Si pe mine cu totul ai sa ma frangi
Pentru ca tu o sa dispari,pulbere de cenusa in van,
Iar eu o sa stralucesc aici,pe cer,an de an,
Caci timpul nu are niciodata valoare
Aduce si ia viata tocmai cand este in floare,
Dar tu esti doar un om,nu ai cum sa intelegi,
Oricat ai vrea de mult tainele lumii nu poti sa le dezlegi.

5.00 din 5

de jojo

Poezii > Romantica

1 2 Pagina urmatoare

Aceast profil nu are nici un comentariu. Fii tu primul care comenteaza.

Va rugam sa va logati sau sa va creati un cont nou pentru a putea comenta aceasta creatie

HTML | CSS | RSS